nu am o ordine concreta

subconstientul ma omoara. imi arata numai lucruri pe care refuz sa le mai gandesc sau sa accept ca exista. imi arata ca fix ceea ce ocolesc, aia ma asteapta. e totul atat de planificat incat mi se pare o coincidenta cand merg pe strada si vad ceea ce uitasem intentionat de mult. si cat m'am chinuit sa zic "nu si nu si nu si NICIODATA" si tot acolo am revenit. tot sa recunosc, ca oricat de orgolioasa as fi, mereu inima castiga si creierul culege daunele. ce e si cu corelarea asta intre inima si creier...ne conduce viata si o distruge in acelasi timp. eu fac totul cu inima...iubesc tot ceea ce fac si chiar si atunci cand urasc, iubesc. nu vreau sa ma inteleaga nimeni..vreau sa ma accepte. nu sunt un robot in care bagi un stick si iti indeplineste toate conditiile cerute.. sunt o halca de carne cu un muschi viu care pompeaza sange incontinuu. si simt tot ce pompeaza si cand pompeaza si ma misc si eu odata cu ea...cu inima. si totusi, cand iubesc ceea ce fac, nu e bine. cuiva nu ii convine. si nu ii convine pentru ca asa e scris pe hartie sa fie. nu si nu. fac atat de multe si totusi in fiecare dimineata simt ca lipseste ceva din mine. fiecare pas pe care il fac, e neterminat si sec. sunt seaca. recunosc...am nevoie de ajutor. si tip cat de tare pot..ajutor! ma auzi?...