gata

cineva a spus ca e nobil sa mergi mai departe si sa lupti chiar daca nu mai poti. actul meu de lasitate aparenta se naste aici si spune stop. renunt si aleg o stiinta exacta care sa imi demonstreze ca talentul nu se cumpara de la coltul strazii. sa te simti cel mai mic om de pe pamant e nimic pe langa imposibilitatea mea de a'mi asuma. nu am prieteni, nu am sanse, nu am ocazii, nu am curaj, nu am talent, nu am de ce sa mai pierd timp, nu voi avea niciodata cum, nu mai vreau si ma retrag. plang si o fac degeaba. e cel mai bine sa recunosti ca ai facut un lucru stupid, ca ai ales prost. pot sa uit de toti oamenii pe care i'am cunoscut, pot sa inchid intr'un dulap tot ce mi s'a dat pana acum si vreau sa o iau de la capat. am incercat de prea multe ori sa am incredere in mine si mi'am demonstrat singura ca a fost ceva superficial. paharul meu nu e plin si nici pe jumatate plin. e gol si nu mai incape nimic in el. nu imi gasesc cuvintele pentru a exprima dezamagirea pe care o simt acum. mai bine nu imi mai bat joc...munca de birou sa fie.

e doar inceputul

am ajuns intr'un stadiu de tot rahatul. Mi'e frica sa apas pe butonul "postare noua" desi degetele imi ard si imi doresc enorm sa scriu ceva..orice. Dar nu stiu ce. Acum cateva zile am recunoscut ca nu mai stiu cum e sa simti iubirea de inceput si pana sa imi dau seama mi'am adus aminte de ea. Probabil doar fugeam de ea si mi'a fost teama sa recunosc ca inca mai este acolo. Oamenii se joaca? CUM ne jucam noi cu noi si cu trupurile noastre? da..m'am tatuat si? o sa ma mai tatuez de acum incolo. nu va fi nici primul nici ultimul tatuaj. Tot ce mi se va intampla se va regasi pe corpul meu, cicatrizat intr'un fel sau altul. vai alina...ai crezut ca totul va disparea daca iti faci rana care se vindeca si ramane? am crezut in inchei capitolul si asa a fost pana cand a trebuit sa scormonesc sa imi aduc aminte. Si chiar faptul implinit nu a mai insemnat atat de mult pentru mine dar iata..am cautat in mine si te'am gasit pe tine. tu mica bestie numita sentiment..tu ce urci pe mine si ma zgarii mereu si imi futi zilele sau mi le faci mai frumoase. povestesc si mi se incordeaza muschii de la picioare, strang scaunul si inghit in sec...povestesc mai departe. am crezut ca am pierdut sirul gandurilor...dar eu acum nu am un sir..am parte de o refulare nebuneasca. da..sunt ca intr'o piesa de teatru cehoviana si ma simt un treplev mai idiot decat a fost el scris vreodata. nu sunt virgina care isi fute viata..sunt aberantul care si'o termina stupid