i'm back

vorbeam la un moment dat cu un amic care imi spunea ca imi regaseste in acest blog numai partea aia "dark" a persoanei mele..moment in care si eu mi-am pus intrebarea "da...de ce pot scrie numai cand am ceva ce imi provoaca suferinta sau discomfort?". Ulterior, mi-am raspuns singura la aceasta intrebare. Arta in sine, s-a nascut din suferinta. Cartile bune, piesele geniale, actorii consacrati. Fiecare a fost indemnat de o suferinta sa creeze..de o drama, de o nemultumire. Cand omul este fericit, nu are nevoie de nimic. Eu, personal, nu am trait niciodata starea de fericire cu o dorinta aprinsa de a scrie despre ea, de a canta despre ea, de a face orice care sa aiba legatura cu ea. Cand esti fericit, esti fericit PUNCT. Dar cand suferi...ori simti nevoia sa marchezi momentul, ori sa lasi oamenii sa afle despre ea, vrei sa demonstrezi ceva. Suferinta este factorul ala care te impinge de la spate sa faci ceva mai bun din tine. Deci...de ce scriu eu acum? Pentru ca nu sunt fericita!