e doar inceputul

am ajuns intr'un stadiu de tot rahatul. Mi'e frica sa apas pe butonul "postare noua" desi degetele imi ard si imi doresc enorm sa scriu ceva..orice. Dar nu stiu ce. Acum cateva zile am recunoscut ca nu mai stiu cum e sa simti iubirea de inceput si pana sa imi dau seama mi'am adus aminte de ea. Probabil doar fugeam de ea si mi'a fost teama sa recunosc ca inca mai este acolo. Oamenii se joaca? CUM ne jucam noi cu noi si cu trupurile noastre? da..m'am tatuat si? o sa ma mai tatuez de acum incolo. nu va fi nici primul nici ultimul tatuaj. Tot ce mi se va intampla se va regasi pe corpul meu, cicatrizat intr'un fel sau altul. vai alina...ai crezut ca totul va disparea daca iti faci rana care se vindeca si ramane? am crezut in inchei capitolul si asa a fost pana cand a trebuit sa scormonesc sa imi aduc aminte. Si chiar faptul implinit nu a mai insemnat atat de mult pentru mine dar iata..am cautat in mine si te'am gasit pe tine. tu mica bestie numita sentiment..tu ce urci pe mine si ma zgarii mereu si imi futi zilele sau mi le faci mai frumoase. povestesc si mi se incordeaza muschii de la picioare, strang scaunul si inghit in sec...povestesc mai departe. am crezut ca am pierdut sirul gandurilor...dar eu acum nu am un sir..am parte de o refulare nebuneasca. da..sunt ca intr'o piesa de teatru cehoviana si ma simt un treplev mai idiot decat a fost el scris vreodata. nu sunt virgina care isi fute viata..sunt aberantul care si'o termina stupid