Nu stiu ce este cu aceasta scrisoare dar e frumoasa. E frumoasa asa cum considera Tudor Arghezi uratul frumos...Poate exista o dragoste atat de mare incat sa iti doresti asa ceva? Sunt trista de cateva zile. Starea tuturor imi inspira senzatia de sfarsit si tot ce se intampla in jurul meu ma face sa imi dau seama ca ceea ce moare in mine, din mine, in jurul meu...este pamantul. Planeta. A inceput sa ne rejecteze. Ma inspaimanta gandul ca natura se autodistruge. Nu intelege nimeni chestia asta?!? Si totusi ce imi pasa mie nu? Daca mor eu, mori si tu, moare toata lumea si oricum nu e ca si cum as putea fi geloasa pe cineva ca ar trai ceva ce eu nu am apucat. funny ha-ha...ma uit la toti cum continua in tot ceea ce faceau inainte fara sa se gandeasca macar o clipa ca, cu fiecare pas facut inainte, ne distruge putin cate putin pe fiecare.
"eu imi iau ramas bun. dar nu stiu daca imi doresc sa ramai cu bine. vreau sa suferi..sa simti ca plec si ca...nu ma mai intorc. vreau sa simti cum iti explodeaza pieptul de durere si ca iti vine sa bagi un cutit acolo astfel incat presiunea sa scada. vreau sa simti ca nu poti trai fara ceea ce insemn eu si sa iti dai seama ca ti'ai batut joc de tot ceea ce eu puteam sa insemn pentru tine! nu ai vazut cat am suferit pana acum? nu te'a interesat cat m'am chinuit sa te fac sa intelegi? nu ai observat toate semnele pe care ti le'am transmis? probabil ca nu. nu te'a interesat si ti'a placut ca m'ai facut sa sufar. te'ai simtit bine ca m'ai facut sa imi dau seama ca pentru tine am fost, sunt si voi fi o carpa. o carpa cu care stergi petele trecutului tau. trebuie sa te omor din mine! trebuie. iti urez...bun venit, sfarsit!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu