ma'sa de minte

de cand mi'am scos maseaua de minte, si mai exact de cand mi'a spus cineva anume ca nu o sa mai am inspiratie sa scriu pe blog...EXACT. nu am inspiratie. incep ceva si renunt pentru ca nu mi se pare destul de bun ceea ce scriu. E numai vina psihicului meu nenorocit. daca nu ar fi existat acea replica idioata legata de o amarata de masea care nu are absolut nicio legatura cu scrisul meu, probabil ca acum aveam mai multe posturi scrise si mai multe idiotenii debitate. dar ma doare. si ma doare tare. ce ma doare? lipsa de masea. gaura aia de acolo. o gaura! o gaura in care s'a format un mic cheag de sange care mai incolo va deveni os...cam asa ceva nu? se intampla ca atunci cand te raneste cineva de multe ori la rand si pana la urma se face o hatai gaura. si se umple de sange, si te doare, si te doare zile bune! iei un ketonal, iei doua, iei 3 si te opresti ca doza maxima e de 3 pe zi. dar mai tarziu, mult mai tarziu, se face os acolo. se face TARE ca piatra. si nimic nu te mai atinge acolo. si nu mai creste nimic. maseaua s'a dus. adica acel ghimpe fictiv, acel om care te raneste, care traieste asa putin oblic, fix ca sa te raneasca pe tine, ca ii place! ii place sa fie pe dos ca asta e tot hazul la viata. sa ai ghimpi in drum mereu:)) dar a venit tanti cu o freza si a facut hatai gaura in ceea ce imi cauza mie gaura. :) si s'a dus!