sclipici in aer

uff...imi e greu sa zic chestia asta dar voi folosi totusi ghilimele... "ok.vin si vremuri mai grele". si stand in masina am ales sa ascult ceva nou. sa incerc sa imi rasfat urechea interna cu sunete diferite fata de cele obisnuite deja. am apasat si cineva a inceput sa imi puna niste intrebari pentru care rapsunsul era acelasi: "da. da. da. si din nou... da". pana la sfarsitul piesei mi'am dat seama ca..da...am hranit iubirea doar cu mainile si fara sa ma uit am avut incredere deplina. da...am privit de sute de ori frica in ochi si am zis ca nu imi pasa. da..am aruncat pumni intregi de sclipici in aer ca sa lucesc, sa fiu luminoasa, sa aduc raze si sa ma simt plutitoare. DA! m'am urat de nenumarate ori pentru ca m'am holbat ore intregi asteptand sa ma sune...sa ma caute..sa aud soneria care imi demonstreaza ca...nu sunt singura. da...am fost atinsa atat de firav, si in moduri nonfizice incat..mi'am dorit sa plang. hm...da...am invitat straini sa intre inauntru...chiar in suflet. ma doare sa o spun..dar da. mi'am dorit o noapte care sa nu se mai termine, sa cuprind in lasoul meu luna si stelele si sa le strang tare tare sa nu le mai dau drumul niciodata. da! mi'am tinut respiratia si m'am intrebat..."oare va fi vreodata mai bine decat in noaptea asta?" ...